Marile sperante

…not by Charles Dickens.

Se presupune ca toti avem asteptari. Asteptari din partea prietenilor, din partea persoane iubite, din partea familiei si din partea job-ului.

Se mai presupune si ca aceste asteptari nu ne vor fi inselate. Sau da. Poti spune ca iti cunosti prietenii, in special pe cei intimi. Ii cunosti de foarte mult timp; a-ti impartit si impartasit mult prea multe lucruri si intimitati. Ii vei considera mereu aproape. Asta in opinia optimistilor, opinie pe care si eu o aveam. Asta pana acum o saptamana. Cand unul din acei buni si mari ” prieteni” se trezeste sa judece ceea ce fac si am facut. Acum, nu stiu cum sunt altii, dar eu cand definesc prietenia, camaraderia, amicitia adevarata, ma gandesc la aceea persoana care este langa tine, bine sau rau, care te asculta, care incearca sa te inteleaga. Care le face pe  toate astea fara a te judeca. In clipa in care esti judecat si sunt aruncate resprosuri nedrepte, prietenia, cel  putin asa cum am definit-o mai devreme, dispare, mai ales tinand cont ca firea mea nu este permisiva si nici extrem de iertatoare.